În fiecare sezon, Juun J definește un punct focal în jurul căruia să se învârte. În „Middy”, a fost mai puțin despre denim pe care l-a anunțat, decât despre explorarea altor meniscuri subțieri: îmbrăcăminte sport și croitorie; volume și avioane; bifurcarea de gen. Croiala pixie blondă androgină l-a indicat pe acesta din urmă și a evidențiat o evoluție a idealurilor sale masculine superlative.
A existat o amplificare definitivă a laturii lui feminine, mai puternic decât oricând înainte. Amestecarea a adus la viață o mulțime de hibrizi transformabili, cum ar fi pantalonii care se deschid pentru a dezvălui partea de jos a unui sacou, sugerând că este o salopetă sau un mackintosh din pânză și denim stratificat peste o jachetă. Paleta de culori de negru, denim și alb a fost dictată de materiale.
Impresia de durată a fost că J. revine la considerente bidimensionale. Liniile au fost considerate ca opus cuburilor, ducând la distorsiunea lor – fie printr-un fermoar lăsat deschis pentru a dezvălui un strat interior contrastant, fie ca dungile care se topesc ale unui pulover din tricot ușor. Chiar și în cazul jachetelor boxier, volumul care a ajuns să personifice glosarul Juun J a dus în spate ideii de a prelungi liniile. Scăpat de mâneca lor, asta era mai vizibil. Pantalonii cădeau drept de la șold, uneori detaliați ca niște pantaloni de marinar, piciorul strângându-se din greutatea materialului, rupându-se la copt. Continuând această idee, o bluză din denim îmbrăcat a căzut frumos, iar acest efect vizual a continuat pe pantaloni ca o dungă de smoking asortată.
S-au încheiat spectacolul toate siluete albe, veste largi fără mâneci și pantaloni scurți prescurtați. Au vorbit despre încredere fluidă, un sentiment proto-Ziggy care scăpa de nevoia de etichetare. Denim alb – de obicei un nu-nu, astăzi un da, vă rog. Noua pagină a poveștii Juun J începe cu acest prim rând.
48.8566142.3522219