Mihai Bastian am petrecut mult timp în Tokyo anul trecut. „M-am gândit de ceva vreme la Japonia”, a spus designerul în studioul său pe West Side Highway, cu o zi înainte de a ieși pe pista. Mai precis, se gândea la modul în care bărbații japonezi – în special, editorii și cumpărătorii care călătoresc la faimosul târg comercial Pitti Uomo din Florența – duc referințele de design italiene, engleze și americane la un alt nivel. „Ei atrag din cele mai bune din fiecare cultură și o fac să arate și mai bine”, a spus el. „Echipa Japoniei o reușește.”
Așa că, în timp ce toamna 2014 a fost foarte mult despre „luxul american” pentru Bastian – deși, când nu-i așa? – el privea acele idei printr-o lentilă japoneză. „Reverse Take Ivy”, a spus el, făcând aluzie la cartea de fotografii ale studenților Ivy League de Teruyoshi Hayashida. Bastian a vrut ca semnele din cap către Japonia să fie subtile. În general, nu au fost, dar asta nu a afectat. Un pulover sportiv cu fermoar, cu Muntele Fuji tricotat pe spate și o jachetă de vânt confecționată dintr-o țesătură kimono vintage brodat cu dragoni ar fi putut fi literal, dar erau și lucrurile pe care le-ar purta una dintre acele vedete ale stilului stradal Pitti. La fel ca și un turtleneck visiniu căruia i-a trebuit treizeci de zile să se tricoteze manual și să mărgele. Partea Fair Isle a puloverului a fost făcută din 150 de monede japoneze din perioada Edo, 140 de margele de aventurin, optzeci de margele de jad și peste 600 de alte piese minuscule. Farmecul colecției a fost în detalii, fie că a fost vorba de grosgrain portocaliu care a căptușit cusăturile unei perechi de papuci concepute în colaborare cu Stubbs & Wootton, de panglica minusculă din țesătură de kimono prinsă de reverul blazerelor sau monstrul care suflă foc cusut pe un pulover de cașmir.
40.714353-74.005973